Jigodia care vrea sa fie primar general

  

Pentru foarte multi era un mare semn de intrebare moralitatea doctorului Oprescu. Au fost destule scandaluri pana acum legate de numele lui si niciunul clarificat pana la capat (Ministerul Sanatatii a facut o plangere la DNA sub acuzatia de abuz in serviciu in perioada cand era simultan senator PSD, director peste doua spitale si profesor universitar, titlu obtinut se pare printr-o frauda). Utimul scandal, legat de strangerea semnaturilor pentru a participa ca independent la alegerile locale pentru functia de primar general al Bucurestiului reprezinta varful iceberg-ului. Nu poti veni in fata alegatorului spunand ca vei face „totul” pentru el, iar tu sa incalci legea inca din start, se te prevalezi de falsuri in acte publice ca un delicvent ordinar sau mai rau ca un mafiot dintr-o banda organizata cum sunt cei care falsifica acte de casa pentru a le vinde locuintele unor batrani sau falsificatorii de carduri bancare. Chiar nu vad nicio diferenta.   Ziarul Cotidianul a facut o investigatie in acest caz si prezinta rezultatele aici: http://www.cotidianul.ro/dr_oprescu_ne_a_prescris_o_epidemie_de_falsuri-47107.html.

Sa fie clar nu ma intereseaza trecutul d-lui Oprescu, nu ma intereseaza partidul din care provine, dar ma intereseaza comportamentul lui, modul in care respecta legea si nu in ultimul rand ceea ce propune pentru acest oras. Din pacate la toate aceste capitole a ramas REPETENT si va fi o mare greseala daca publicul bucurestean nu-si va da seama la timp de acest lucru.

Anunțuri

CONSTANTIN TICU DUMITRESCU (80)

La multi ani stimate d-le Constantin Ticu Dumitrescu! Ati implinit o varsta venerabila, ati avut o viata tumultoasa, o viata pe care ati platit-o scump din cauza unor NEMERNICI care inca mai sunt printre noi sau ale caror progenituri ne mai rad in nas de pe maldarul de dolari stransi dupa 1990. Totusi realizarile dvs. sunt mari, totusi i-ati „deranjat” destul de mult incat sa fie nevoiti sa se supuna unor reguli mai democratice. Dvs. stiti insa foarte bine ca mai sunt extrem de multe de facut impotriva acestor scursuri securisto-bolsevice care mai actioneaza, nu numai „in campaniile electorale”. Stiti foarte bine ca sunt foarte versati in manipulari, in „deghizari”, in „cumparare” de suflete naive. Din toate aceste motive va doresc sa luptati pana la capat, sa credeti ca nu o faceti in zadar, ca aveti alaturi multi oameni, mai tacuti sau nu, care va „simt”, care si-au dat seama de mult sau mai curand , de adevarata fata a celor care au slujit dictatura comunista sau care inca mai pun bete in roate unei adevarate democratii in Romania.

Parada gay sau a jandarmeriei?

Vreo 300 de gay au defilat sambata seara inconjurati de peste 1000 de jandarmi echipati pana-n dinti cu butelii de gaze lacrimogene, bastoane, caini politisti, cai, dube (vreo 16 bucati), doua masini cu tunuri de apa……iar peste toti si toate survola un elicopter al politiei. Gardurile metalice in Piata Unirii erau puse la o distanta apreciabila de carosabil, iar coloana de manifestanti a fost indrumata pe contra sens (pe partea stanga in directia Casei Poporului) ca diversiunea (strategia politiei) sa fie completa. In felul acesta tu ca spectator, ce mai poti vedea?! E drept ca nici cei de la „Noua dreapta” sau de pe unde mai erau n-au putut nici sa arunce cu pietre, nici sa se manifeste violent.

Cui prodest?

Probabil face parte din acelasi joc al intolerantei. In scurta istorie a democratiei romanesti postdecembriste (19 ani sunt oare putini?) am avut parte de multe evenimente de intoleranta: celebrul miting al opozitiei din ianuarie 1990 „desfintat” de muncitorii adusi de FSN, care nu vroiau sa-si „vanda” tara, mitingul din Piata Universitatii anihilat de minerii chemati de Iliescu, organizatiile antimonarhiste indreptate impotriva regelui care vroia sa-si viziteze tara, Partidul Unitatii Nationale a Romanilor impotriva UDMR, iar mai apoi PRM etc., etc.

Toate aceste „contre” au fost impotriva democratiei, impreuna cu politicienii care au manipulat din plin oamenii si au adus Romania printre ultimile tari europene la multe „capitole”.

Se spune ca romanii sunt un popor crestin, desi cultura religioasa e aproape la pamant, rezumandu-se la niste date empirice, naive; totusi in numele acestei credinte daca nu al dreptului si libertatii fiecarui individ necesare in orice tara civilizata, sa manifestam TOLERANTA si INTELEGERE fata de semenii nostri indiferent de nationalitate, religie etc.

Am spus-o ca in Constitutie……dar ce bine ar fi s-o si respectam!

PRESEDINTELE PARTIZAN

Se discuta mult in aceste zile de campanie despre implicarea politica a presedintelui. E o prostie sa ne imaginam ca intr-o republica semiprezidentiala in care presedintele ales de popor si care a facut parte dintr-un partid, va deveni odata cu depunerea juramantului, independent, mai ales ca alegerea lui s-a facut (in mare masura) pornind tot de la faptul ca apartine unui anumit partid (coalitie). Presedintele nu este monarh constitutional sa fie mai presus de partide, nu este ales pe viata, el imbratiseaza o doctrina pe care cauta s-o scoata in evidenta si din functia suprema in stat pe care o detine. Asa au facut din 1990 si ceilalti doi oameni din fruntea statului. In fond presedintele poate la un moment dat sa fie “pe val” si atunci influenta politica asupra oamenilor pe care-i sustine sa fie benefica pentru ei, dar poate sa aiba si o cota mica de popularitate la un moment dat si rezultatul sa fie contrariu.

Intrebarea (retorica) pe care mi-o pun este in ce masura acest comportament e sau nu in regula. Atat timp cat promovarea politicii respective ajuta la rezolvarea unor probleme sociale si economice importante pentru tara, cred ca totul este cat se poate de benefic. Bineinteles trebuie respectate legile referitoare la alegeri (locale sau parlamentare) cat si cele referitoare la “fisa postului” presedintelui. In acest sens nu poti aparea ca presedinte pe afisele electoarale ale unui partid (vezi afisele Iliescu-Nastase la alegerile prezindentiale din 2004) sau nu poti fi invitat ca presedinte in emisiuni electorale impreuna cu candidatii pe care-i susti) etc.

Presedintele Basescu desi s-a aflat de cateva ori la limita acestor “reguli”, n-a incalcat totusi legea. Acest lucru au spus-o juristii, dar si Curtea Constitutionala.

Oricum niste reglementari mai clare, mai putin ambiguui se cer neaparat atat in Constitutie cat si in unele legi organice care prevad elemente de organizare a institutiilor supreme in stat.

In tari cu democratie avansata aceste lucruri au fost depasite, iar in republici precum Franta (prezidentiala) sau SUA (presedintele joaca rol de sef al executivului) sefii de stat sunt puternic implicati in politica. In republici parlamentare, seful statului are rol reprezentativ si intr-adevar nu face parte din jocul politic, este un fel de monarh constitutional. Poate ca in una-doua legislatii ar trebui sa se dezbata si in Romania, in mod serios, fara patimi si interese pur politicianiste, cu societatea civila si fortele politice problema schimbarii formei de guvernamant in folosul unei democratii mai profunde.

O aniversare trista

20 mai 1990 ar fi trebuit sa fie o zi importanta in calendarul democratiei romanesti postbelice. Era pentru prima data cand se tineau alegeri libere dupa mai bine de 40 de ani. Din pacate Romania a facut acest pas cu stangul, prea cu stangul. Din punct de vedere fizic daca intr-o cursa pe circuit masina tinde sa iasa in decor pe stanga, faci cat mai mult dreapta ca sa se redreseze, apoi urmezi circuitul normal cu sicane, curbe la dreapta si la stanga, vai si dealuri. Masina noastra n-a apucat sa se redreseze atunci si parca o tine tot intr-un derapaj necontrolat de 18 ani. Pe „circuitul” nostru n-au existat profesionisti, n-au existat oameni dedicati care sa organizeze cursa in asa fel incat sa castigam. N-a castigat publicul, au castigat strict doar cei care au concurat si cei de la boxe care au tras sforile. Indiferent care sunt argumentele unora, este mai mult decat evident ca puteam sa ne situam pe un loc mai in fata, cu mult mai in fata.

Desi rezultatele sunt slabe, paradoxal, echipele sunt cam aceleasi. In plus s-au imbogatit cu o multime de „dalmatieni” (http://www.romanialibera.ro/a124876/lista-neagra-a-coalitiei-pentru-o-guvernare-curata.html). Ramane de vazut cat de mult a evoluat publicul, in ce masura s-a maturizat el, acum la varsta majoratului, in ce masura ii va scoate afara pe cei care nu merita decat puscaria. Sa ramanem optimisti …..pana la proba contrarie!

Oprescu pe primul loc?

Ciudata optiunea bucurestenilor in sondajele de pana acum. Lasand la o parte calitatea sondajelor, cine le-a comandat, diferenta mare intre diferiti candidati in aceeasi perioada etc., etc, totusi in toate cele trei, realizate de LADLP, GALLUP si CCSB, Sorin Oprescu e cotat pe primul loc cu procente intre 38% si 40%. El este candidatul care n-a spus nimic concret in absolut toate intalnirile de pana acum; fie a repetat niste solutii ale contracandidatilor, fie a spus niste enormitati de elev de clasa a IV-a (autostrada suspendata care va traversa Bucurestiul), fie a formulat niste sloganuri de campanie.

Probabil postura de victima „atarna” greu in constiinta oamenilor. Personal nu-l consider deloc un viitor primar de succes. In primul rand nu va avea un Consiliu general care sa fie de partea lui, chiar daca aripa Iliescu il va sustine. Ceilalti (aripa Geoana) vor fi impotriva pentru ca vor pierde influenta in partid, aceasta avand consecinte asupra alegerilor generale si a situatiei „prosanacului” in PSD. Restul partidelor reprezentate in Consiliu vor „ceda” de asemenea greu datorita imenselor interese ce vor fi in joc. Astfel se va alege praful de „moralitatea” pe care o afiseaza acum doctorul Oprescu, „moralitate” si asa patata de scandalul semnaturilor care n-a fost elucidat.

Daca va castiga alegerile, Oprescu ar fi al doilea medic, primar general, dupa Revolutie (sa nu uitam ca dupa 22 Decembrie 1989 s-a „pus” primar un doctor -Petrescu- care dupa ce a furat tot ce se putea a plecat in SUA.)

Tuca vs. blogeri

Presa scrisa (ziarul clasic) pierde teren in fata editiilor on line. E ceva firesc in epoca internetului. Astfel nume mari de jurnale din toata lumea si-au redus tirajele si totodata personalul. In acelasi timp editiile lor on line sunt din ce in ce mai citite, au un design mai atragator si….sunt pline de reclame. La editiile de pe internet toate ziarele care se respecta ofera posibilitatea cititorilor sa-si exprime parerea in legatura cu un articol sau altul. In fond parerile cititorilor fac si mai interesant ziarul on line, iar editorii isi pot „cunoaste” mai bine cititorii. Modul in care se scriu acolo idei, se dezbate etc. este foarte asemanator cu cel de pe bloguri. In acest sens nu vad frustrarile lui Marius Tuca  fata de blogeri. De ce a scris un asfel de articol total descalificabil pentru el, despre blogosfera? Ce nu-i place lui Tuca? Faptul ca exista si bloguri sau idei pe bloguri foarte interesante, care-i depasesc capacitatea lui intelectuala? Faptul ca editiile tiparite ale ziarelor scad in tiraj si poate si veniturile celor care lucreaza acolo? Sau, poate o viziune autocratica? (Romania mare, ziar al partidului extremist cu acelasi nume, spre exemplu,  nu da in editia on line posibilitatea cititorilor de a face comentarii).

Posibilitatea omului de exprimare libera este esenta democratiei, iar la ora actuala internetul este Hyde Park-ul universal. La fel ca si in „democratia aplicata” exista si dezavantaje, dar asta nu inseamna ca trebuie sa renuntam la democratie.

O bila mare NEAGRA pentru Tuca si prin recul pentru trustul pe care-l reprezinta.