Mai stau putin pe bara!

Cu scuzele de rigoare pentru cei care vor sa ma citeasca (daca mai exista vreunul) anunt ca mai stau in expectativa un timp, din motive „tehnice”. Voi reveni in zilele fierbinti ale campaniei prezidentiale.

Anunțuri

CANDIDATI LA PRESEDINTIE

Incet, incet incep sa se „anunte” candidatii pentru alegerile prezidentiale din toamna. Sunt convins ca lista va fi destul de lunga. Nelipsiti vor fi Vadim sau poate Becali (oricum amandoi este mai greu daca sunt in acelasi partid), apoi un reprezentant al UDMR (mai ales daca la alegerile pentru Parlamentul Europei nu vor avea reprezentanti prea multi) si cine stie cati alti „independenti” care vor sa se afle in treaba pe la televiziuni. O noutate absoluta pare sa fie Radu Duda. Dupa parerea mea este o mare greseala aceasta „mutare”. Sa nu uitam anii 90 cand liberalul Campeanu a propus ca Regele Mihai insusi sa candideze la presedintie, iar raspunsul, cum era si firesc a fost negativ. Ori regat ori republica. Strutocamila, specifica pe undeva poporului roman, nu este o solutie serioasa: principe-presedinte. Este mai mult decat hilar. Stiu, exista un precedent in Bulgaria, dar nu cred ca afost aducator de mari avantaje pentru tara vecina. Tot la coada Europei se afla si in prezent. Radu Duda nu va obtine mai mult de 3-5% din voturi… cel putin asa se vede acum in luna aprilie. Oricum schimbari spectaculoase nu se prea intrevad pana in toamna. Candidatii ramasi in turul 2 raman in continuare reprezentantii celor doua partide de la guvernare: Basescu si Geoana. Turul al doilea ramane insa un suspans la ora actuala: Basescu a scazut (cred) in „increderea acordata” din cauza ultimilor „circuri televizistice” iar Geoana poate castiga DOAR prin voturile negative date de „ceilalti” care vor sa-l elimine. Crin Antonescu nu cred ca va „apuca” turul 2, dar daca o va face, atunci ar putea castiga el si prin voturi „pe bune”. Astept cu interes sondaje, „circ”, scandaluri si alte show-uri dambovitene care ar putea schimba (poate) scena.candidati-la-presedintie

Institutiile juridice si dinozaurii lor

 

                                                                              

  Intr-un muzeu al dinozaurilor comunisti, la loc de cinste, trebuie asezata si Lidia Barbulescu, presedinta CSM. Nu numai trecutul „demn” de justitia ceausista o califica pentru acest loc (un exemplu la indemana este presiunea pe care a facut-o in privinta „usurarii” examenului de capacitate pentru juristii incadrati la diferite institutii juridice – MJ, CSM, INM, SNG, dar si Institutul National de Criminologie la care era incadrata fata ei, Alina Barbulescu). Practici tipice regimului comunist, pe care continua sa le promoveze, acum, la nivel de Consiliu Superior al Magistraturii. Ultima „gaselnita” a fost cea referitoare la „ascunderea” averilor magistratilor de ochii lumi si ANI,  pe motive care nu mai are rost sa le comentez, dar actiuni care fac foarte rau Romaniei, in contextul in care coruptia este o plaga cvasiprezenta si care atarna foarte greu in UE. Cert este ca CSM-ul ramane o institutie ancorata puternic in trecutul comunist din cauza personajelor ce fac parte din acest organism si apropiata de cele doua partide (coalizate) PSD si PC. In acest context, ce tupeu poate avea Adrian Nastase, care spune ca dosarele instrumentate lui de DNA sunt dosare politice!? De ce? Pentru ca DNA, deocamdata, este singura „baricada” cat de cat independenta a justitiei din tara noastra.

Vox clamantis in deserto

Lipsa de toleranta in societatea romaneasca este ingrijoratoare. Pornind de la atitudinea antitiganeasca a omului obisnuit (atitudine de inteles pana la un anumit punct, din cauza lipsei de preocupare a autoritatilor statului in aceasta privinta-dar asta e un alt subiect), continuand cu intoleranta fata de homosexuali si culminand cu intoleranta religioasa ce porneste chiar de la prelatii ortodocsi, face ca „atmosfera” din Romania sa fie departe de ceea ce ar trebui sa existe intr-un stat european civilizat. Este de neinteles cum un slujitor al bisericii ortodoxe ataca cu inversunare ideia de ecumenism, bunaintelegere intre persoane care impartasesc idei religioase diferite, cum se grabeste sa puna etichete: eretic, mason, evreu, ateu etc. Presupunand ca as face parte dintr-o categorie mai sus amintita, in conceptia acestor oameni ce ar trebui sa mi se intample? Daca as fi tigan sa merg la puscarie nejudecat, daca sunt homosexual asijderea, bai mai mult blamat si batut cu pietre, iar daca sunt de alta confesiune sau mai rau de alta religie trebuie sa tac, sa am drepturi cat mai limitate in privinta manifestarii spiritualitatii mele. Ne-am intoarce cu succes in epoca ceausista sau mai bine in evul mediu. Internetul a devenit o „agora mondiala” sau un „Hyde Park universal” in care oricine poate sa-si exprime gandurile, conceptiile, ideile etc. Este un lucru extraordinar si de neimaginat cu 20-30 de ani in urma, dar speranta mea este ca nu va ramane un „vox clamantis in deserto” si ca oamenii care se intalnesc aici (pe bloguri mai ales) vor gasi din ce in ce mai multe lucruri care-i unesc, subiecte interesante, inedite si nu un mod de a te razboii in mod absurd cu cei care nu impartasesc aceleasi idei cu tine.

Primarul general

Lui Sorin Oprescu ii place sa-si faca imagine. Apare la televizor zilnic vizitand santierele incepute pe vremea lui Videanu. Ca in Romania trebuie sa „impulsionezi” lucrarile publice de pe pozitia functiilor inalte, este mai mult decat un obicei adanc implementat, ca aceste lucrari trebuie terminate la timp si eliberat locul de tot ce inseamna santier, iar este un lucru binevenit. De asemenea Oprescu cauta sa-si faca ceea ce nu si-a facut Videanu: imagine. Ceea ce astept insa de la noul primar, in functie de doua luni, este un proiect, fie el cat de mic, care sa poarte „ampreta’ lui. Probabil acest lucru nu va aparea pana la sfarsitul mandatului. Oprescu si-a facut urmatorul calcul: daca santierele se vor inchide, nu vor mai aparea alte lucrari pe strazi (oricum nu de amploare), bucuresteanul, in marea lui scarba fata de acest oras, nu va mai avea pe cine injura si practic va fi multumit. Problema care totusi va ramane si nu-l va scapa pe primar de oprobiul public va fi traficul. Deocamdata este vara, vacante, concedii, lume mai putina. La toamna insa va incepe circul. Se va sta din nou minute in sir la semafoare si pe bulevardele noastre strangulate de masinile parcate aiurea. De fapt cheia fluentei traficului, paradoxal porneste de la PARCARI. Am spus-o de nenumarate ori: dincolo de constructiile sofisticate pentru parcare (subterane, supraterane) cu mii de locuri, care TREBUIE sa se construiasca incepand cu punctele centrale ale orasului si continuand cu cartierele rezidentiale, in PRIMA etapa trebuie REGLEMENTAT modul de parcare pe strazi. Asta inseamna ca fiecare spatiu disponibil trebuie MARCAT si indicat modul in care se poate parca acolo (taxa, ore). Pe bulevarde trebuie sa existe restrictiile cele mai severe deoarece traficul este mai intens, iar blocarea unei benzi (de obicei prima) face sa creasca numarul ambuteiajelor. „Scuza” ca Bucurestiul are strazi inguste nu „sta in picioare”. In Europa majoritatea oraselor au strazi inguste (mai ales in centrele vechi), iar problema traficului s-a rezolvat peste tot prin sensuri unice si masuri de reglementare ca acelea prezentate mai sus.

La fel de important este ca aceste reglementari sa fie supravegheate de politia comunitara sau alte firme abilitate pentru a se RESPECTA intocmai.

Ramane de vazut daca primarul general va accesa la astfel de proiecte, daca va  fii capabil sa „suporte” injuraturile celor care vor primi amenzi pentru ca nu respecta hotararile sau va prefera calea cea mai simpla: sa nu faca nimic in acest sens.

NASTASE, nevinovatul, vinovat nedovedit

Am scris de cateva ori despre Adrian Nastase, desi cred ca individul nu merita prea multa atentie. Este un tip frustrat, un tip extrem de las care nu va fi capabil niciodata de gesturi „curajoase’. Eu sunt convins de vinovatia lui desi in talk-show-urile televizate protagonistii se feresc ca dracu’ de tamaie sa spuna mai mult decat ca „justitia trebuie sa decida”, „prezumtia de nevinovatie”, bla-bla, iar justitia nu poate sa spuna nimic pentru ca tovarasii lui Nastase din parlament nu vor si pace. Cum sa vrea cand si ei sunt „creati” din acelasi aluat ca si acest individ libidinos, plin de aroganta. Parlamentul Romaniei este format in aproape 90% din indivizi corupti, lipsiti de scrupule, semidocti, care au reusit sa faca din acest for democratic o cloaca, o mizerie care „lupta” impotriva cetateanului.

Oameni obisnuiti din tarile vechi ale Uniunii Europene au imaginea CORUPTIEI cand vorbesc despre Romania. Este o „observatie” clara pe care am perceput-o in vacanta ce a trecut. Asa ca semnalele venite de la Bruxelless de la oficialii europeni nu raman doar la nivel inalt, ele au coborat pana jos la oamenii obisnuiti. Este extraordinar de trist!

A venit vacanta cu trenul din Franta

Pana la Franta, respectiv Paris, vacanta a venit cu o plimbare prin Padurea Bavareza (Bayerischer Wald), apoi Köln (domul cel vestit) si in continuare va fi Olanda. Imaginile vor veni la intoarcere pentru ca in „hot spot”-ul in care ma aflu nu am mijloacele tehnice necesare. Desi vremea este mai racoroasa, linistea si aerul curat din Bavaria, „inmiresmat” cu esente tari de la frumoasele vaci Simenthal dau o nota aparte de vesnicie care s-a nascut la sat, dar un altfel de sat decat cel cunoscut pe meleagurile noastre. Este un sat bine organizat, cu gospodarii mari, axate pe cresterea vacilor, altele pe cea a pasarilor si nu in ultimul rand pe agroturism. Intr-o astfel de casa de vacanta (Ferienhaus) am fost gazduit si eu. Era o casa cu balcoane din lemn, cu doua etaje si vreo douazeci de camere amenajate rustic, la nivel de patru stele. In curte o piscina acoperita, leagane pentru copii si nelipsitul gratar de curte unde iti poti praji carnati si bea o bere rece. Ospitalitatea gazdei a fost desavarsita. In fiecare zi la micul dejun faceam o mica conversatie si ne povestea despre ce locuri interesante putem vedea prin regiune. Daca ramai mai multe zile, poti face o multime de excursii pe diferite trasee de unde ai privelisti minunate asupra intregii zone.  Satele sunt extrem de mici, unele avand doar cateva case, dar fiecare gospodarie este foarte mare, iar drumurile au asfalt pana la ultimul „acaret”. Pentru iubitorii de natura, de liniste, de aer curat, de drumetii montane, zona aceasta din Bavaria (in apropiere de Regensburg), cunoscuta si sub numele de Padurea bavareza este un loc ideal de petrecerea vacantei.