Ceea ce a rezultat….

caini-cu-covrigi

… in urma votului aplicand noua Lege electorala din punctul de vedere al oamenilor „trimisi” in Parlament nu difera cu nimic de ceea ce se obtinea prin votul pe liste de partide.

 Oamenii mai putin instruiti (majoritatea electoratului rural si o buna parte din cel urban) au votat pentru …. pomana. (nu degeaba in religia crestin-ortodoxa, pomana joaca un rol important). In acest caz deosebirea fata de votul pe liste este nula (doar marimea pomenii este mai mare in noua situatie).

Ceilalti, care n-au primit neaparat ceva, au mers fie pe notorietatea candidatului (data de aparitiile la TV sau pe cat de vocal este), chiar daca aceasta notorietate avea ceva „negativ” in sine (vezi cazul Miki Spaga revenit in forta cu si fara pomeni sau Adrian Nastase etc.), fie au „mers” pe sigla partidului atunci cand candidatul era un ilustru necunoscut.

In felul asta pe lista parlamentarilor se regasesc figuri sinistre ale fostelor „parlamente” (fosti securisti, fosti turnatori, fosti activisti PCR, dar si oameni certati cu legile de drept comun). Noii veniti, in general, nu sunt cunoscuti sau sunt personalitati din viata artistica, sportiva etc., care nu pre au experienta legislativa.

Una peste alta „uninominalul” n-a adus absolut nimic „calitativ” in ceea ce priveste parlamentarii Romaniei.

MECI STRANS… si multe hibe

alegeri

Diferenta de 0,7% la Camera si apoximativ 0,5% la Senat intre primul si al doilea partid, reiesita in urma alegerilor parlamentare, este o situatie inedita pentru Romania. Este pentru prima data cand urmasul Partidului Comunist Roman se afla la egalitate cu un alt partid, mai ales dupa o perioada de stat intr-o asa-zisa opozitie. De asemenea este pentru prima data cand sunt lasate in afara Parlamentului partidele extremiste: cel nationalist-comunist, al securistilor lui Vadim Tudor si cel de un nationalism de dreapta, avand la baza ideologia „super pomenilor” sub semnatura „rudimentarului” Becali. Toate acestea reprezinta oarecum partea plina a paharului politicii romanesti. Partea goala o reprezinta o lipsa culturii politice mai ales in mediul rural, dar chiar si la politicienii de varf (Geoana abia ieri se mira ca e posibil ca un politician iesit pe primul loc intr-un colegiu sa nu intre in parlament). Oare unde era el cand se dezbatea legea electorala? Oare cati dintre cei alesi sau nealesi (candidati) au inteles cum „functioneaza” aceasta lege? Cert este ca ea functioneaza ca lege „uninominala” cel mult in proportie de 20%, restul fiind tot un vot politic. De altfel chiar alegatorii au mers tot dupa votul politic, punand stampila pe sigla partidului si nicidecum pe multitudinea de necunoscuti aparuti ca ciupercile dupa ploaie prin toate colegiile electorale. Intrebarea fireasca este: la ce ne-a folosit aceasta noua lege? Nici macar institutele de sondare a opiniei publice, care au facut exit-poll-urile nu s-au adaptat noii legi.

Mai sunt si alte multe intrebari de pus:

-De ce n-au putut vota cei care nu se aflau la locul de domiciliu? Doar alegerile erau parlamentare nu locale.

-De ce nu se utilizeaza Cartile de alegator care sunt „prevazute” cu foaie normala acolo unde se aplica stampila „votat” neputandu-se dezlipi precum autocolantul de pe verso-ul Cartii de identitate? Aceste carti au costat o gramada de bani publici de care nimeni nu se sesizeaza!

-De ce nu se pedepsesc conform legilor actele de fraudare a voturilor si mituire a alegatorilor? Cel putin postul Realitatea TV detine documente filmate cu camera ascunsa din cartierul Ferentari referitoare la mita electorala…. si nu numai de acolo.

Intrebari sunt multe dar raspunsurile nu le vor da in niciun caz autoritatile!

Acum asteptam cu interes modul in care se vor face negocierile pentru alcatuirea noului guvern!

Constitutia si numirea guvernului

constitutia-romaniei

Suntem in plina campanie electorala parlamentara. Deoarece alegerile parlamentare s-au decalat de cele prezidentiale, s-a simtit nevoia unei „locomotive” a fiecarui partid care are sanse sa acceada in Parlament. De aceea au fost numite trei personaje: Stolojan (PD-L), Geoana (PSD + PC) si Tariceanu (PNL) care sa indeplineasca acest rol. Tema cea mai preferata a emisiunilor electorale televizate este cine va fi prim-ministru, in ce conditii va fi ales etc. Partidele „suparate” pe presedintele Basescu striga hotii inainte de a fi „furati”. Ei sustin sus si tare ca presedintele nu va desemna pe niciunul din candidatii lor, chiar daca unul din cele doua partide „antibasesciene” vor avea majoritatea. Problema este FALSA. Constitutia, oricat este ea de ambigua sau incompleta la alte articole, in cazul asta spune clar:

„Articolul 85 – Numirea Guvernului

(1) Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru si numeste Guvernul pe baza votului de incredere acordat de Parlament.”

Conform acestei constitutii presedintele republicii poate desemna  absolut pe ORICINE pentru functia de prim-ministru. Este o mare lipsa a testului care nu adauga: „desemneaza un candidat ca urmare a unor propuneri inaintate de partidul invingator in alegeri”, dar „sed lex”. Constitutia n-a facut-o Basescu ci oamenii din FSN, actualul PSD. Acum toate aceste „erori” se rasfrang exact asupra lor si asupra PNL-ului, datorita conjuncturii. 

Ca urmare, mai intai schimbati constitutia, dragi parlamentari (mai ales ca aveti multe articole la care trebuie sa umblati) si apoi vorbiti despre ceea ce va face sau nu presedintele!

Zodia alegerilor

vot-uninominal

Intamplarea face ca in aceeasi luna sa aiba loc alegeri atat  in America cat si in Romania. Ce s-a ales acolo n-a fost pe gustul meu si nu-mi ramane decat speranta ca, totusi, schimbarea americana  nu va fi chiar atat de rea.

La noi „schimbarea” a venit inaintea votului propriu-zis prin modifcarea sistemului electoral. Legea dupa care se va desfasura scrutinul la 30 noiembrie am considerat-o aiurea inca de cand a fost votata, iar aceasta convingere mi se intareste pe masura ce se apropie ziua alegerilor. Ca tot omul interesat sa voteze m-am informat mai intai din ce colegii electorale apartin cu locuinta. In fine am aflat, apoi am cautat sa vad cine sunt candidatii. Las la o parte faptul ca institutiile oficiale ale statului, Biroul Electoral Municipal (BEM) si Biroul Electoral central (BEC) nu prezinta pe site-urile lor nicio informatie cu privire la delimitarea colegiilor si la prezentarea candidatilor inscrisi in cursa electorala, aceste informatii gasindu-se pe unde….  se nimereste. Trec acum la candidati. Surpriza, cu exceptia unuia de la colegiul pentru alegerea Camerei deputatilor si a doua persoane cunoscute aflate pe lista de la colegiul „senatorial”, restul numelor cvasinecunoscute. In situatia data ma gasesc in fata unei mari dileme: pe persoanele cunoscute nu le vreau, iar celelalte care nu-mi spun nimic, fac parte dintr-un partid pe care-l agreez (in ansamblu). Atunci, ce fac: votez dupa partid sau ma abtin. Daca votez dupa partid, insemana ca asa zisul uninominal pentru mine devine tot un fel de vot pe liste. Daca ma abtin dovedesc ca „n-am cu cine” si….pierd timpul degeaba. Slaba Lege, slaba campanie…..

Pentru Bucuresti

Am scris despre problemele Bucurestiului in preajma alegerilor locale din dorinta de a avea un primar capabil care sa aduca un suflu nou acestui oras. Din pacate primarul ales, Sorin Oprescu nu cred ca va reusi sa schimbe metodele de administrare ale orasului, cu unele eficiente, care sa-i schimbe „fata” Bucurestiului. Deocamdata este prematur sa fac alte comentarii, il las sa se mai „invecheasca” in functia pe care si-a dorit-o atat de mult. Din fericire exista INITIATIVE ALE SOCIETATII CIVILE care merita sa fie sustinute. Una din acestea este cea referitoare la „drepturile pietonilor”, stire aparuta in ziarul COMPACT din 22.10.2008 si care actiune poate fi sustinuta pe site-ul: http://www.petitieonline.ro/petitie/semnaturi/drepturile_pietonilor-p09002042.html Cred ca e bine sa strangem cat mai multe semnaturi, sa fim cat mai activi….  poate in felul acesta se va mai schimba ceva in Bucuresti, incepand cu lucrurile marunte, dar atat de importante in viata de zi cu zi.

Doctori ?!

                     

  Calitatea invatamantului romanesc de la scoala primara si pana la cursurile postuniversitare, oricum lasa de dorit. Cate universitati romanesti se afla in topul primelor 500 din lume? Niciuna. Coruptia, copiatul, lipsa materialului didactic in special in mediul rural, neasigurarea mijloacelor de transport pentru copii, in zonele izolate, curicula foarte incarcata au devenit cronice. Ceea ce pune acum un nou „capac”  calitatii invatamantului este legea nr. 2/2008 care prevede printre altele ca „universitatile acreditate pot decide prin hotarare a senatului infiintarea, continutul si oportunitatea programelor de masterat, de doctorat si de studii postuniversitare, cuprinse in domeniile stiintifice ale universitatii”. Astfel pe langa cohortele de doctori, unii semianalfabeti, mosteniti de pe vremea „academicianului doctor inginer” cu patru clase primare si a celor de dupa revolutie, cand multi subingineri, de pilda, au ajuns doctori in 3-4 ani dupa obtinerea diplomei de inginer (la repezeala) sau a masteratelor date pe banda rulanta in anii nostri, li se vor adauga acum alti „invatati”, odata cu promovarea acestei legi. Singura speranta ramane in presedintele Basescu   care va putea trimite legea inapoi in Parlament. Daca nu o va face, ma va pierde definitiv de votant pentru al II-lea mandat.

Cat priveste marirea salariilor profesorilor cu 50%, ce se mai poate spune in aceasta situatie: ESTE TOTAL NEJUSTIFICATA. Economic este o aberatie, calitatea invatamantului este la pamant iar imbunatatiri nu se intrevad , din contra se va intra intr-o criza mai accentuata de cat cea financiara.                      

Institutiile juridice si dinozaurii lor

 

                                                                              

  Intr-un muzeu al dinozaurilor comunisti, la loc de cinste, trebuie asezata si Lidia Barbulescu, presedinta CSM. Nu numai trecutul „demn” de justitia ceausista o califica pentru acest loc (un exemplu la indemana este presiunea pe care a facut-o in privinta „usurarii” examenului de capacitate pentru juristii incadrati la diferite institutii juridice – MJ, CSM, INM, SNG, dar si Institutul National de Criminologie la care era incadrata fata ei, Alina Barbulescu). Practici tipice regimului comunist, pe care continua sa le promoveze, acum, la nivel de Consiliu Superior al Magistraturii. Ultima „gaselnita” a fost cea referitoare la „ascunderea” averilor magistratilor de ochii lumi si ANI,  pe motive care nu mai are rost sa le comentez, dar actiuni care fac foarte rau Romaniei, in contextul in care coruptia este o plaga cvasiprezenta si care atarna foarte greu in UE. Cert este ca CSM-ul ramane o institutie ancorata puternic in trecutul comunist din cauza personajelor ce fac parte din acest organism si apropiata de cele doua partide (coalizate) PSD si PC. In acest context, ce tupeu poate avea Adrian Nastase, care spune ca dosarele instrumentate lui de DNA sunt dosare politice!? De ce? Pentru ca DNA, deocamdata, este singura „baricada” cat de cat independenta a justitiei din tara noastra.